Oare de ce atatia oameni isi doresc sa faca atatea lucruri faine, dar se opresc, se tin in loc singuri?
La nivel constient, probabil isi spun o poveste draguta, gen: 'nu am chef chiar acum', 'poate mai tarziu' sau cele mai perfide de genul 'nu am timp acum', 'sunt prea obosit(a) acum' sau 'nu sunt circumstantele bune acum'.
Ei, aici am sa ma bag eu, un pic mai dur, si am sa spun ca sub povestile alea, la nivel subconstient exista un gand, pe care (majoritatea persoanelor, inclusiv eu) nu il observam. E ceva de genul:
'Lucrul acela este imposibil de facut.' sau 'Lucrul acela este imposibil sa reusesc sa il fac eu.'
Si ca sa aprofundez, voi presupune ca la nivel inconstient, emotia care sta la baza acelor ganduri ar fi ceva de genul:
(acum am sa incerc sa traduc emotia, din adancul psihicului inconstient, in propozitii.. pe cat posibil, ca sa le poata vedea mintea constienta)
'Imi este teama ca eu nu as putea reusi la acel lucru, si asta ar insemna ca eu as fi un ratat sau o ratata.' sau 'Egalez esecul potential in acea activitate cu identitatea mea ca om.'
Bun. Stiu ca poate suna deprimant, pentru ca pe mine m-a deranjat prima oara cand am realizat asta, dar partea buna este ca: acelea sunt doar ganduri si presupuneri, dar nu sunt realitatea.
Si Solutia?
E destul de simpla, acum ca poti sa vezi ce se intampla, la nivel profund.
Unu la mana: recunoaste ca acea convingere avusese un scop benefic, sa te apere.
Doi la mana: recunoaste cat de imprecisa era acea presupunere, si recunoaste ca nu iti mai foloseste.
Trei la mana: deja esti liber sa actionezi, stiind ca cine esti tu ca persoana, nu are legatura cu ce rezultate ai sau nu ai, ci tu esti mult mai mult de atat.
No comments:
Post a Comment