Am descoperit un lucru tare curios.
frustrare - 'a fi lipsit de ceva ce crezi ca ti se cuvine'
si, uitandu-ma in interiorul meu, (si gandindu-ma si la comportamentul unor persoane pe care le cunosc) realizez ca mai multi oameni (inclusiv eu) simt frustrare pentru ca le lipseste un mentor perfect.
se simt frustrati ca parintii lor nu sunt perfecti si nu i-au educat intr-un mod perfect, iar asta li se cuvenea
se simt frustrati ca profesorii lor de la liceu si facultate au fost imprefecti si i-au educat imperfect, iar lor li se cuveneau profesori perfecti
se simt frustrati ca managerii lor isi fac treaba imperfect si ii trateaza imperfect, iar lor li se cuvine sa fie tratati perfect
(si nici nu am sa intru in domeniul relatiilor de cuplu, pentru ca deja este foarte bine explicat in multe alte locuri)
...
am o teorie cum ca oamenii au o nevoie subconstienta de 'zei' ... inca din timpurile antice oamenii se rugau la zei pe care ii vedeau perfecti.
in ziua de azi ce mai avem? religia de azi parca nu prea mai satisface pe majoritatea oamenilor...
si poate ca de asta simtim atat de multi dintre noi frustrarea... nu avem macar un zeu perfect pe care sa il admiram...
dar destul cu ideile mele 'nebune'
...
In concluzie, ceva care are si aplicatie practica:
Daca stai o clipa si cauti in interioul tau, poti oare sa gasesti vreo frustrare pe care o simti pentru ca (fara sa iti dai seama) te astepti ca ceva sau cineva sa fie perfect in viata ta?
Oare cum este diferita relationarea ta cu acel cineva sau ceva, atunci cand intelegi ca are dreptul sa fie imperfect si reusesti sa accepti asta?
No comments:
Post a Comment